Lumea Nevăzută - Abyzou - Lumea Nevăzută, #8

De la începutul timpului, Infernul nu a fost un singur loc.
A fost împărțit în cinci alei, fiecare născută din cea mai întunecată parte a sufletului uman: Lacrimile, Durerea, Blestemele, Disperarea… și ultima dintre ele, Regretele.

Se spune că atâta timp cât aceste alei există, omenirea nu va scăpa niciodată de propriile umbre, dar haosul din interiorul lor va rămâne închis pentru totdeauna într-un spațiu născut din suferința umană, un loc unde umbrele lor puteau exista fără să devoreze lumea.

Daria a coborât acolo unde niciun muritor nu ar putea supraviețui.
A luptat cu demonii care conduceau fiecare dintre aceste regate și a distrus toate cele cinci alei ale Infernului, crezând că odată cu ele va distruge și Infernul însuși.

Dar Infernul nu moare.

Pentru că Infernul nu a fost niciodată doar un loc.

Este o boală a sufletului uman.

Iar acum, când linia dintre lume și abis s-a rupt, Infernul începe să se reconstruiască în cel mai periculos loc posibil: în oameni.

În orașul Wolfsburg, pielea oamenilor începe să se usuce ca frunzele moarte, iar lacrimile lor se transformă în sânge. Regretele prind formă, umbrele se mișcă prin tăceri, iar realitatea însăși începe să se sfâșie.

Daria a făcut ceea ce nimeni nu a reușit vreodată: a distrus cele cinci Alei ale Infernului crezând că așa va distruge însuși Infernul.

Dar tocmai prin asta l-a eliberat în lume.

Acum, în fața ruinelor dintre două realități, Daria trebuie să ia ultima decizie, una pe care nici demonii, nici zeii nu ar putea-o face fără să se frângă.

Să se salveze pe ea însăși… și să încerce să devină din nou umană.

Sau să salveze omenirea… și să rămână pentru totdeauna ceea ce a fost creată să fie.

Pentru că uneori, cea mai cumplită bătălie nu este împotriva demonilor.

Ci împotriva propriului suflet.