Pandemia COVID-19 - Abordari filosofice

Lucrarea debuteaza cu o retrospectiva a dezbaterilor privind originea vie?ii: virusul sau celula? Virusul are nevoie de celula pentru replicare, în schimb celula este o forma mai evoluata pe scara evolu?ionista a vie?ii. În plus, studiul viru?ilor ridica întrebari conceptuale ?i filozofice presante despre natura lor, clasificarea lor, ?i locul lor în lumea biologica.
Subiectul pandemiilor este abordat pornind de la existen?ialismul lui Albert Camus ?i Sartre, înlocuirea ritualului de excludere cu mecanismul disciplinar al lui Michel Foucault, ?i despre ipoteza Gaia, dezvoltata de James Lovelock ?i sus?inuta în actuala pandemie de Bruno Latour. În continuare sunt eviden?iate dimensiunile sociale ale pandemiilor, legatura lor cu încalzirea globala care a dus la o cre?tere a bolilor infec?ioase, ?i despadurirea unor zone întinse, care au determinat viru?ii sa migreze din zona lor nativa ("rezervorul" lor). Etica pandemiilor este abordata din mai multe puncte de vedere filosofice, din care cel mai important într-o criza de asemenea dimensiuni globale este utilitarismul care presupune maximizarea beneficiilor pentru societate în conflict direct cu viziunea obi?nuita (kantiana) privind respectul fa?a de persoane ca indivizi.
Dupa o retrospectiva a virusul COVID-19 care a cauzat actuala pandemie, a ciclului sau de via?a ?i a istoriei sale, cu accent pe filosofia mor?ii, este discutat conceptul de bioputere dezvoltat ini?ial de Foucault, cu referire la practica statelor na?ionale moderne de control al popula?iilor ?i dezbaterea generata de Giorgio Agamben care afirma ca ceea ce se manifesta în aceasta pandemie este tendin?a crescânda de a folosi starea de excep?ie ca o paradigma normala de guvernare. O alta abordare de interes ?i foarte dezbatuta este cea generata de lucrarile lui Slavoj Žižek, care afirma ca actuala pandemie a dus la falimentul actualului capitalism "barbar", întrebându-se daca nu cumva drumul pe care îl va lua omenirea este un neo-comunism. Un alt efect negativ important este desocializarea, cu concluzia unor filosofi ca nu putem exista independent de rela?iile noastre cu ceilal?i, ca umanitatea unei persoane depinde de umanitatea celor din jurul ei.
Ultima sec?iune este dedicata previziunilor despre cum va arata lumea dupa pandemie, existând deja semne ale unei schimbari de paradigma, inclusiv dispari?ia brusca a ideologiei legate de "ziduri": o tuse a fost suficienta pentru a face dintr-o data imposibila evitarea responsabilita?ii pe care fiecare individ o are fa?a de toate fiin?ele vii pentru simplul fapt ca este parte a acestei lumi, ?i a dorin?ei de a fi parte a ei. Întregul este întotdeauna implicat în parte, pentru ca totul este, într-un anumit sens, în tot ?i în natura nu exista regiuni autonome care sa constituie o excep?ie.
Pandemia COVID-19 pare sa restabileasca suprema?ia care a apar?inut cândva politicii. Una din virtu?ile virusului este capacitatea acestuia de a genera o idee mai sobra de libertate: a fi liber înseamna a face ceea ce trebuie facut într-o situa?ie specifica.

CUPRINS:

Abstract
Introducere
1 Viru?i
1.1 Ontologia
2 Pandemii
2.1 Dimensiuni sociale
2.2 Etica
3 COVID-19
3.1 Biopolitica
3.2 Neocomunism
3.3 Desocializarea
4 Previziuni
Bibliografie

DOI: 10.13140/RG.2.2.27611.39205